COROPIŞNIŢA

sau

DREPTATEA DETECTIVULUI

            Jgobeţ Mujmec stătea cu picioarele pe biroul său masiv din lemn de baobab şi privea meditativ pictura de pe peretele din dreapta al office-ului intitulată „Pescar Pakistanez În Luptă Cu Valurile”. Tocmai rezolvase ultima lui mare afacere din cariera de detectiv: cazul „Coropişniţa”. Deschise dosarul din faţa sa, luă o gură de whisky din pahar şi apucă să citească două cuvinte înainte să borască uleiul mineral din paharul alăturat pe care îl folosise la curăţatul armei. În sfîrşit bău whisky-ul care era considerabil mai bun şi privi din nou în dosar. Prima pagină, dosarul lui Brac Vuvici apoi faptele începura să-i defileze prin faţa ochilor săi de şoim pensionat cu –14 la ochiul drept şi operaţie dublă nereuşită de cataractă la cel stîng.

            Brac Vuvici stătea trîntit pe burtă şi strîngea în mîini crosa de hochei americană. Juca hochei de la vîrsta de cinci ani cînd îşi bătuse propiul tată la o miuţă în cada de baie a spitalului de contagioşi din Newark unde acesta lucra. De atunci acumulase experienţă şi putea ucide cu sînge rece orice jucător prin loviturile sale secrete învăţate de la un fost poliţai filipinez, lovituri cu care mai tîrziu uimise pe instructorii săi din şcoala de commando est germană din Arhanghelsk. Acum stătea întins pe duşumeaua de la Azilul De Batrîni nr. 7 din Phoenix şi aştepta să apară coropişniţa pe care o vîna de trei săptămîni. Fusese angajat de patronul azilului pentru a ucide monstrul care îi teroriza pe locatari.

            Brac Vuvici strîngea crosa în mîinile transpirate şi pentru a 983-a oară îşi repeta în minte că trebuie să prindă corotîrniţa ca să justifice cei 12 $ pe oră care îi primea pe noapte. E drept că de cînd apăruse el acolo monstrul nu mai tulburase locul dar el ştia că e prin zonă. Cu trei zile înainte o auzise stînd cu urechea lipită de podea. Umbla pe dedesubt şi sforăia ca un armăsar obosit. Atunci, furios a demontat trei scînduri din duşumea şi a aprins lumina ca să vadă mai bine dar s-a electrocutat de la un vechi fir ce trecea pe dedesubt şi a căzut cu dinţii de colţul mesei spărgîndu-şi gura. De atunci

umbla cu ochii bine holbaţi şi de cîte ori îl lua somnul dădea cu limba peste dinţii ciobiţi ca să-şi facă ambiţie. Dar coropişniţa îl ignora. Ba chiar se pare că îşi mutase sfera activităţii şi prin alte locuri. Brac Vuvici se hotărî să acţioneze cu alte mijloace. Cu o zi înainte cumpărase de la un chimist de ocazie un bidon cu 25 kg. de amatol. Folosit cu această ocazie ar fi dat rezultate spectaculoase ca atunci cînd a aruncat în aer tumbăraiele cu gunoi de la Fabrica De Murături din Djakarta pentru a sprijini greva tăietorilor de lemne cu ridicata din regiune.

 Stagiul lui de traficant de încălţătoare de pantofi ucrainiene începuse în Canton la vîrsta de nouă ani. Pe atunci erau vremuri grele în care numai un tip isteţ putea face faţă. El ajunsese acolo aruncat de pe un vapor ca o măsea stricată fiindcă pasager cladestin fiind violase fetele căpitanului în vîrstă de 8, 10 şi respectiv 13 ani. Ajunsese în Canton cules de o joncă cu marinari chinezi care fumau opiu fără încetare, se ardeau între ei pe înserat şi cărau sculament în Filipine de laprostituatele din Siam. Aici muncise la gonit vrăbiile din pomii unui negustor bogat ce nu suporta păsăretul cînd ieşea la plimbare în grădină. Apoi, dat afară pentru incendierea cîinilor de pază cu kerosen aruncă clădirea în aer în aer cu ajutorul unor conducte sparte cu gaz metan şi trăi patru luni prin canale ferindu-se de poliţie. După aceea fu pe rînd: pictor, cîrnăţar, masochist, butelcar, ciochist, nasuliu, peşte, şpuţer, sadic, paharnic, tutunar, obsedat, gorobete, neam de traistă, profitor, cartofor, haladit, cacialmist, gaşper, ştronţist, troţkist, vierme, dumar, fustangiu, pilar, jnapan şi pilot de încercarepe ricşe de unde i se trase şi greşeala vieţii lui: pasiunea pentru zbor în cădere liberă cu hidrobicicleta.

            Jgobeţ Mujmec îşi pipăi Colt-ul de la subţioară şi îşi aminti cum intrînd în azil pe geamul spart de la baie folosit de polonezul Zbigniewski pentru a supraveghea cu luneta sateliţii spion ruseşti a observat ceva şi scoţînd arma fulgerător a descărcat două gloanţe în umbra care se furişa pe lîngă uşa neagră a sălii de duşuri apoi aprinzînd lumina îşi reveni din coşmar şi privi năucit la nevastă-sa prăbuşită care tocmai venise din oraş. Îşi mai turnă o porţie de whisky şi o bău cu ulei cu tot dar de data asta nu mai realiză ce făcuse. Mintea îi lucra febril gîndindu-se la borcanele de fasole cu cîrnăciori, la cel cu dulceaţă de pătlăgele şi la sticlele de whisky, toate sparte cînd s-a prăbuşit nevastă-sa. Concluzionase că Brac Vuvici nu trebuia să scape cu nici un chip.  Îşi adunase puterile şi călăuzit de instinctul care îl zgîria pe creier ieşi pe uşă agitat şi căzu pe scări dislocînd-şi umărul drept şi făcînd mai mult loc creierului cu ajutorul a două cucuie mari şi arătoase.După vreo zece minute îşi reveni şi adunîndu-şi pantofii, actele, Colt-ul şi dinţii din faţă plecă furious spre azil.

            Brac Vuvici era la poartă în stratul de flori moarte şi săpa o groapă. Mujmec, apărut din senin, îl somă să se predea împuşcîndu-l în picior şi după ce Vuvici îi făcu mutra zob cu hîrleţul reuşi să-i administreze două boabe între omoplaţi cînd se aplecase să ia tîrnăcopul ca să-i dea lovitura de graţie. Plecă apoi la un spital apropiat să-şi extragă glonţul pe care şi-l scăpase în laba piciorului cînd primise primul hîrleţ în faţă. Singura lui greşeală a fost se pare, că nu a interpretat groapa lui Mujmec ca tranşeu ci mormînt şi nici nu a mai intrat în azil preocupat de propiul picior din care ţîşnea sînge regulat aşa că două ore mai tîrziu azilul sări în aer împreună cu ocupanţii săi şi vreo trei hardughii din vecinătate care au profitat de moment considerînd că erau prea schingiuite de locatari, căzînd peste ei.

            Filmul amintirii ajuns aici Mujmec îşi mai turnă o porţie de whisky în paharul murdar de ulei şi îşi aprinse pipa scăpărînd chibritul de podul palmei bătătorită de cei trei ani de muncă silnică căpataţi după această afacere. Îşi verifică ultimii 50 de dolari primiţi la eliberare şi privind sticla goală se hotărî să reîmprospăteze rezerva de întăritor de la prăvălia din colţul străzii.

            Apucă să stingă lumina înainte ca explozia asurzitoare să năruiască într-un imens nor de praf clădirea veche cu şapte etaje unde îşi avea biroul reducîndu-l la o zdreanţă de haină şi o pereche de pantofi stîlciţi.

            Două sute de metri mai încolo doamna Ludmila Korkowielitzca  alias Coropişniţa închise poşeta în care se găsea

detonatorul cu emiţător şi ca o doamnă bătrînă de 93 de ani ce se găsea privi uimită de-a lungul străzii la norul de praf şi zidărie ce acoperea cartierul şi porni încet spre Azilul De Bătrîni nr. 18 din New Jersey unde domicilia, clătinînd din cap.

____________________

_____________

Inapoi