Prin anii
'80 si, din pacate, si acum, exista un oarecare grup de muzicieni, jurnalisti si in
general oameni din business care dispretuiau muzicienii rock. Aceste persoane erau dintr-o
„Elita De Mucegai" ca sa zic asa si ne catalogau pe noi (in
special pe cei din heavy metal) ca: aberanti, amatori, tampiti etc. Dupa cum
spunea un prieten ziarist: „Astora le e frica de voi si de ce reprezentati voi
pentru ca ei nu pot fi asa, nu pot gandi ca voi, chiar daca ar vrea". Dar ei in
schimb cunosteau „calitatea si adevarul", ba unii chiar compuneau si
interpretau melodii pe care le lansau „cu succes" si mai fac si azi asa
ceva, culmea si pentru alti interpreti. Noi, insa, eram „tampiti" pentru
ca asa voiam, iar ca sa parafrazez un mare om politic american „nu pentru ca era
usor ci pentru ca era greu". Celor care in ultimii ani au intrat in Elita
De Mucegai nu pot sa le spun decat ca s-au pacalit singuri si nu mai au „nici
un haz neicusorule". Tu, cititorule, vei gandi automat ca nu faci parte din
elita asta. Mai gandeste-te! Textul de mai jos e dedicat tuturor „tampitilor".
Distractie placuta!
M.S., Oct. 2001 |
Aprilie 1987. Ajungem in Gara De Nord pe la miezul noptii. Scot la iveala doi litri de
vin din smochine si Porta (Marinescu) suge la repezeala aproape jumatate
de sticla.
- Cata nesimtire f…..-n inima ! Ii iau sticla din mana si
o dau mai departe. Curva (Dan) rade.
- Nici nu am ajuns bine in tren si am pus-o barem da ochii
lumii. Am si io o jumate da tuica.
Apare si Mutu (Bogdan) si ne insiram spre
tren. Urcam in vagonul cuseta cu sbierete de incantare ca am ajuns si noi odata la timp.
Cand se urca ultimul trenul porneste cu o hurducatura si nasu' tranteste usa. Il întreb
daca are ceva de baut si ne arata vreo 7 navete de bere. Dupa ce ne luam cearsafurile si
paturile, binevoieste sa ne vanda doar o jumatate de naveta sub pretext ca asta e singura
bautura pentru doua vagoane si nici nu am iesit din gara. In compartiment e un A.P.V.-ist
ta-major care s-a aruncat descaltat intr-un pat de jos si citeste Urzica. Nu se
poate respira in conditii normale. Picioarele ii put de parca a dormit doua saptamani in
mlastina. Stam pe hol cu vinul, berea, tuica si "Carpatii" care ajuta
la omogenizarea amestecului in organism.
- Bai Porta ce facem cu paratu'asta ?
- Pai du-te tu M.S.-zice Curva - si incearca cu ceva gaze d-alea da la tine, ca se prinde asta ca nu-i de gluma si o
taie, sare din tren si merge pe jos la aer curat.
- Lasa-l sa creada ca ne-a dovedit si mai vedem noi. Mai da
o tuica sa cocleasca boasca bine si poate il prind. Va aduceti aminte la metrou cand de la
aparatul de taxat pana la peron toata statia Unirii duhnea a oua vechi si varza putrezita
? Discutia capata aspecte stiintifice in care se lanseaza diverse teorii despre sucul
gastric, enzimele din matul gros si capacitatea individuala de a stoca gaze si de a le
elibera la comanda fara defecatie pentru o aroma mai buna. Curva sustine ca la
„parnaie" era unu'din Botosani care cand se basea, chiar daca nu mirosea prea tare
te lua cu ameteli, iar daca mirosea puteai sa-ti pierzi cunostiinta. Tipu' o incasa mai de
fiecare data si Curva considera ca era masochist si scatofag pentru ca in
afara de bataie ii placea si mirosul propiei duhori.
- M.S. e copil mic pe langa asta da'
cateodata le gandeste bine da' se moaie omu' pa picioare. M.S. ai grija
de A.P.V.-istu' asta obraznic. A.P.V.-istul chiar atunci incepe sa sforaie ca o vita
injunghiata. Porta il apuca de umar si il zgaltaie:
- Usurel unchiule, ce faci, ai lasat tractoru' pornit in
brazda ? Vezi ca se vaita vecinii de zgomotu' asta. Zic ca nu sa mai aude nici trenu'cum
merge. A.P.V.-istul inchide iar ochii, mormaie ceva si adoarme iar. Vine nasu' cu o
„privire siret" si zambeste:
- Hai ca v-am pastrat o naveta plina. O luati acum s-au o
dau la altii? Altii fiind inca doi pe holul celuilalt vagon, restul fiind amortiti. Mai
luam o jumatate de naveta si Porta intra in compartiment facand cu
ochiul. Se invarteste pe acolo, scapa de gaze si iese cu mana la nas.
- Bai fratilor asta si el se bese da'el sa bese prin
talpile da la picioare, ca altfel nu sa explica fenomenu'. Sa vedem ce face acum. După 15
minute nici o reactie. Intru si eu si ies mai repede ca Porta.
- Gata, e jale. S-a coscovit placaju' pa pereti. Daca nu
moare inseamna ca deja e imbalsamat de mult. Dupa cateva minute usa compartimentului se
deschide si iese ta-majoru' cu ochii carpiti de somn si cu o fata zapacita se uita putin
la noi, isi aprinde o tigara si se trage langa un geam mai încolo. Prin usa deschisa vine
un miros de gunoi fermentat si cadavru.
- Ia' vezi Porta in patu' lu' asta, nu i-a
cazut vreo mana s-au barem urechile ca bag sama a inceput sa se descompuna. Asta imi aduce
aminte de unu' Cocostică ce fura hainele din balcoane cu undita.Tipu'
cam slab de inger, a gasit odata o pisica moarta si i-a dat foc cu niste ziare ca il
citise pe Oliver Lustig. Chestia nu prea a mers asa ca a pus-o intr-o
casa demolata sa se fezandeze si pe urma a aruncat-o in putul liftului la un bloc unde
avea dusmani. Nimeni nu putea folosi liftul si urcau saracii oameni pe scari pana la
etajul zece. Daca intrai acolo ti se bloca respiratia si iti cadea parul. Dupa vreo doua
zile a scos-o unu' curajos si a aruncat-o intr-un sant. Daca te apropiai la 100 de metri
si batea vantul spre tine incepeau sa-ti tremure picioarele si stomacul se urca pe esofag
cu toata cohorta de mate. Mutu intra nervos in compartiment trantind usa.
- Numai tampenii vorbiti de mi se face rau! Cum dracu' de
va plac poantele astea de cacat? A.P.V.-istul zice „pardon" si intra si el după Mutu („Minerul in lupta"- cum i se mai spunea, datorita pozitiei
adoptata pe scena). Peste trei sferturi de ora impreuna cu Porta ii facem
pe toti sa iasa la aer. In urma remarcilor intepatoare A.P.V.-istul isi pune pantofii si
se culca incaltat cu patura peste cap ca si cum totul ar fi perfect. Dupa ce aerisim
compartimentul adormim si noi, nu inainte sa ne reclame vecinii la nas ca nu ii lasam sa
doarma datorita unor bancuri si a doua ciocane pneumatice cu fluier. Nasu' isi face
datoria fara nici un chef fiindca inchisese vagoanele la capete si dormea tun, totusi ne
promite ca ne scoala cu un sfert de ora inainte de Targu Mures si pleaca tarandu-si
papucii.
Coboram in racoarea diminetii cu ochii umflati de somn si
santem preluati de un individ hotarat cu o geaca de rocker plina de capse si care ne spune
ca e trimis de Titus. Ne duce la Casa De Cultura A Sindicatelor sa
cunoastem organizatorii si de acolo la Hotel Transilvania. Luam micul dejun si apoi mergem
la o bere pe terasa hotelului cu baietii de la trupa Polifon. Peste
cateva ore este masa de pranz care ar trebui sa se desfasoare intr-o „maniera
tovaraseasca" la cantina unui liceu din apropiere si unde ne aducem aminte de
armata, cu mancare fara gust sau carne din cauza furatului, de castroane de aluminiu,
linguri si furculite strambate in toate formele cunoscute si scaune schilodite, asa ca il
convingem rapid pe impresar sa mergem la o carciuma. Curva ne arata
trofeul lui, souvenir: o lingura jegoasa de aluminiu pe care este stantat mare „ESTE
DE FURAT". Curva declara ca au ajuns rau daca te invită la furat si totusi nu
le ia nimeni. Dupa masa ne indreptam spre Sala Polivalenta unde Dorian (Ciubuc), Paul (Popi) si Dan „Coconat" Andronic au instalat
P.A:-ul si luminile. Sunetul e bun si dupa probe merg cu Dorian sa semnam
contractele si sa aranjam incasarea banilor imediat pentru ca „Mitică mi-a
dat toate sculele pe mana si eu dau socoteala pentru fiecare cablu si fiecare leu".
Marinescu lipsise. Pe la cinci cand plecam
la hotel sa ne pregatim de show tot nu aparuse desi cunostea perfect ora de intalnire. In
holul hotelului cand eram pe punctul de a urca in lift apare un ospatar care intreaba daca
suntem formatia Voltaj. Ii raspund afirmativ si ma conduce pe terasa
restaurantului care se inchisese de la ora trei si unde era Porta in fata
unei mese pline cu halbe de bere goale. Cand ma vede racneste ridicandu-se:
- Fratili meu! Sunt aicisa! Cade repede inapoi pe scaun si
impinge o halba plina spre mine.
- Uite, am grija de tine. El e fratele meu Ciobi care
imi aduce bautură. Si el e rocker da' acu' nu mai sa-mi dea pentru ca nu am bani sa
platesc. Tu ai bani sa platesti?
- Cat trebuie sa platesti?
- Toate astea dupa masa. Io n-am nici un ban si d-aia te-am
asteptat pa tine, stiam ca vii pana la urma. Uite, bea si tu ca ti-am pastrat. Se uita
lung la ceas prin halba si continua mandru:
- Fratili tau le-a baut singur p-astea in afara de ce au
dat baietii de la Polifon mai devreme. Platim bericile, o beau pe a mea
si il escortez pe Marinică sus in camera nu inainte ca el sa-i sopteasca
receptionerei "Saru'mana, m-am facut muci da' sunt cu fratili meu!". Pai cum! Sus face un dus si dupa o ora mergem la sala fara probleme.
La concert totul merge perfect. Sala fierbe si in ciuda
faptului ca oamenii de ordine si ulterior cativa militieni obliga publicul sa stea pe
scaune la un moment dat rockerii roiesc spre scena si atmosfera se incinge. Bineinteles,
se intrerupe spectacolul din cauza „atmosferei necivilizate" si publicul e
rugat sa se intoarca la locurile lui apoi continuam cu luminile sslii aprinse dar intr-o
atmosfera dementiala. Cineva aduce in fuga un craniu adevarat de om, il pune pe scena si
dispare in fuga. Dupa vreo trei bisuri iesim lac de apa din sala si suntem in primire in
culise, pe hol si in cabina sa dam autografe, sa bem ceva si sa vorbim de toate cate sunt
pe lume. Curva se schimba repede si dispare lasand totul aruncat. Apare
dupa vreo 20 de minute cu o gagica dupa umeri si zambind cu gura pana la urechi.
- O vrei M.S.? Stii ce bine m-a format
acolo la dusuri? Ma duc cu Dorian sa iau banii si apoi o pornesc usurel
spre hotel cu cine a catadicsit sa ma astepte. Plecarea din oras fiind abia a doua zi
seara Titus ne spune ca o parte din bani ii primim in seara urmatoare
dupa ultimele socoteli. Promite acest lucru iar eu ii spun ca oricum imi place sacoul lui
din piele apoi plec in camera pe care o imparteam cu Mutu. Vreau sa dorm
pentru ca a doua zi sunt invitat la Gereb „Jerry", un camarad de
armata, sa sarbatorim intalnirea si banuiesc ce o sa fie. Totusi mai fac un yams, două cu Dorian ca sa mai scad din datorie dar cand sa adorm bate cineva la usa.
Deschid si in timp ce Porta imi ofera un pahar cu ceva de baut, Coconat,
tehnicul de la „Mosu si Negu" imi arunca in fata un cos
de gunoi plin cu apa. Raman blocat in timp ce ei se tavalesc pe jos de ras. Porta se
inchide in camera cu Coconat. Ies partial pe geam la etajul 12 si il
strig. Deschide Porta si cand ma intreaba ce vreau ii arunc in ochi un
pahar cu... altceva. Nu trec cinci minute si aud batai in usa. Mutu, inca
razand deschide usa cu precautie, iar Porta arunca printre picioarele lui
un stingator care arunca spuma. Apuc sa il imping inapoi pe hol inainte sa fi improscat
peste tot, inclusiv pe Mutu care incepea sa semene a om de zapada
cutremurat de ras. Noroc ca nu l-au agitat ca lumea si dupa scurt timp se opreste iar Mutu dispare la dus. Iesim pe hol si ascultam atent. Noroc ca la etajul nostru nu e
prea multa lume. Iau alt stingator, il agit cum scrie in instructiuni si bat la usa lor.
Cand aud cheia rasucindu-se in broasca ii eliberez orificiul de evacuare si imping usa cu
genunchiul, iar Porta primeste jetul direct in fata. Este randul nostru
sa radem. Usa lor se inchide dar în fata se face un morman de zapada carbonica. Sun la
centrala si cer camera lor. Dupa o scurta ciorovaiala cu telefonista care nu voia sa
inteleaga de ce la doua noaptea trebuie sa vorbesc la telefon cu camera vecina imi da
legatura. De la noi auzim telefonul lor sunand.
- Alo, aici seful de receptie Dobrau.
Spuneti-mi ce se intampla acolo la dvs.? Ce se aude acolo dom'le ca avem reclamatii de la
vecini! Vocea o fac aspra si iritata. Liniste.
- Alo! Ce se intampla acolo? Am sa vin pana sus la dvs.
- La noi nu e nimic, noi dormim, ce-ai inteles dumneata?
raspunde Porta. La noi e liniste - si inchide. Dupa ce terminam cu rasul
hotaram ca holul are un aspect prea compromitator si incepem sa strangem spuma cu tavile
de inox din camera si cosul de gunoi. Fiind declarat armistitiu ne ajuta si Coconat cu Porta facand comentarii si planuri de razbunare in gura mare.
Cand eram pe terminate apare o tipa de la receptie care constata si dispare brusc (ca-n
bancul etrusc).
Dimineata la ora opt apare un tip, care directionat de un Porta binevoitor sare calare pe usa noastra. Deschid usa si tipul cazut de pe orbita
incepe sa urle si sa gesticuleze prin camera amenintand cu amenzi, Canal, Poarta Alba si
alte obiecte contondente de acest gen. In acest timp suna telefonul si Coconat cu Porta se intereseaza foarte politicos cum ne distram si de ce nu ii lasam
sa doarma. Tipul se retrage, noi propunem pace si coboram la restaurant sa luam micul
dejun unde ii gasim pe Amateu si Curva intretinand doua
purtatoare potentiale de „zgomococi" si „chitaristi".
Suntem invitati la un „anturaj fin" dar pe la zece apare Jerry ca
sa ma conduca impreuna cu Porta la el acasa. In drum facem o vizita la
punctul de documentare politico-ideologica (vezi Alimentara) unde ne aprovizionam cu
halucinogene de productie indigena in cantitate suficienta pentru o intalnire de gradul
trei. Ajunsi la Jerry suntem intampinati de prietena lui care tocmai
pregatea ceva fripturi si carnati lucru care ma determina sa fac o mamaliga si un mujdei
de usturoi in timpul in care terminam prima sticla de vodca cu vermut si lamaie (un fel de
Amalfi). Dupa doua pahare Porta ii declara lui Jerry ca
e un tip bestial, dupa alte doua pahare ca evident ungurii au cea mai tare muzica din
blocul socialist si ascultam totul la maxim apoi incercam sa invatam propozitii uzuale pe
ungureste pentru ca noi nu stim decat injuraturi. La un moment dat încerc sa-i fac curte
soacrei lui Jerry apoi hotaram sa folosim cateva petarde de-ale lui sa
speriem vecinul din dreapta in speranta ca o sa faca atac de cord si o sa se predea la
morga ca sa nu il mai supere pe Jerry cand face chefuri. Din intamplare
vecinul lui sta bine cu inima si anunta ca o sa cheme militia, drept care ne hotaram sa-i
spargem niste geamuri conform stravechiului dicton „Aici beau, aici sparg geamu".
Partea femeiasca ne baga in casa nu înainte ca eu sa-i fac tipului morala ca e antisocial
(el raspunzand numai pe ungureste) si sa-l blagoslovesc cu cateva vorbe grele de duh iar Porta sa-i promita ca il trage de mustata si il priponeste cu gatul intre uluci ca sa-l
oblige sa asculte muzica adevarata. Porta comenteaza.
- Asta imi aminteste de prietena mea de la Arad care se
supara cand ascultam metale, nu imi mai dadea mancare nici tigari pana nu invatam o lectie
intreaga la germana. Pana intr-o zi cand i-am zis verde in fata... Aici zambeste.
- Ce i-ai spus?
- Du-te-n pi.... ma-ti! Da' am iubit-o fratii mei desi nici
acum nu sunt sigur.
In acest timp vecinul anuntase militia. Tocmai povesteam
aventuri din armata cand imi aduc aminte ca trebuie sa ridic restul de bani. Luam doua
spray-uri cu noi si ne indreptam spre resedinta lui Titus care nu banuia
ca o stim lasand vecinul lui Jerry in curte sa-si pazeasca cu ochi ageri
avutia fara sa-i spunem ca intrase in amnistie. Ruta pana la Titus pe jos
ne ia aproape o ora si continuam dezbaterea despre rockul international, il injuram pe Ceausescu si bem pentru moartea imbecililor amorfi de la Consiliul Culturii. Ajungem. Sun
la sonerie. O umbra se misca prin casa fara zgomot. Mai sun de vreo zece ori. Nimic. Il
strigam. Nimic.
- Porta hai sa-i parlim poarta! Si ne apucam de
metaloplastie. Sprayurile fasaie si flacrile albstrui intretinute de brichete aprind
vopseaua care se inegreste, se umfla si se aprinde cu fum inecacios. Dintr-o data se
aprinde lumina in curte si iese o femeie în varsta care ne spune ceva pe ungureste. Ii
raspund:
- Nu inteleg doamna. Il cautam pe Titus.
Continua sa bodoganeasca la fel aaa ca Jerry preia stafeta si se inteleg
brusc la modul ca intra in casa si stinge lumina.
- A zis ca nu stie de nici un ban.
- Buuun! Nici nu ma mira chestia asta la un impresar.
Sprayurile fasaie, noi radem iar vopseaua se aprinde cu flacara rosiatica.
- Fumul asta toxic o sa-mi dea dureri de cap maine
dimineata! - zice Porta clatinandu-se. Nu trece mult si iar se aprinde
lumina. Poarta fumega complice. Iese baba si spune pe romaneste: - Chiar acum a sunat Titus si a spus sa va dau niste bani. Poftim! Si intinde un teanc peste poarta apoi
dispare repede in casa si stinge lumina.
- Nu poti sa faci omleta fara sa spargi ouale - constata Porta si termina sticla de vodca. Lipsesc vreo doua sute dar „aia e, ce sa-i
faci!".
- Mai avem vreo trei ore de pierdut pana vine ghezasu,
putem sa ne calmam, zic eu. Hotaram sa luam o sticla de vodca si ceva tutun apoi mergem
spre hotel. Porta zice ca oricum e mai bine sa bem acum, la aer, nu in tren unde totul se
zgaltaie si pute. Ajungem la hotel pe negandite unde eram asteptati de doi prieteni de-ai
lui Jerry care ingrijorati ca nu om avea ce bea venisera cu un bidon de
zece litri de vin si un metru de palinca. Porta grabit, se rasteste la W.C. cu indignare
si face loc pentru palinca, apoi ca sa ne demonstram vitalitatea stam in cap si dansam
cazacioc ca niste gandaci parliti cu bricheta. La ora fatala impartim bagajele ceremonios
si plecam cu escorta marita cu inca doua persoane la gara zbierand cantecul pilotului Agarici (care vana bolsevici). Putinii care trec pe strada par a fi de acord cu noi, unii
fiind clar la concert cu o zi înainte. Porta comenteaza spre ziduri:
- Aha, vreti sa ma vedeti plecat pa mine?
Da-icisa ma, a?... Da' stiu ca Jerry e „frameteleu"! Si o
ia inainte sa intrebe de ceva „posom" pentru noi doi. Ajungem la gara si
in zece minute vine trenul in care ne urcam cu greu impreuna cu gentile cu haine, geanta
cu cinele, tocul de chitara al lui Porta, sticlele de vin si prietenii.
Se apropie momentul plecarii. Consfatuiesc rapid cu Porta si hotaram sa
mai stam o zi. Coboram din tren pe partea cealalta si dupa ce trece ultimul vagon ne
trezim cu totii fata in fata. Plecam cu urale la Jerry acasa. Vreo sase
luni mai tarziu din nou in oras si avand o zi libera in timpul unui turneu in zona trecem
pe la Palatul Culturii unde aveau concert Semnal M si Riff-ul
lui Grig si bineinteles in cabina lui Iulică gasim un
litru de coniac si trei de palinca moment in care Porta decide sa stam si
„sa vedem" concertul, mare greseala, dar asta e alta poveste. Deci luam
alt tren a doua zi spre pranz si ajungem la Bucuresti dormind sus pe raftul grilaj unde se
pun valizele. Nasu isi face cruce cand vede maldarul de bagaje pe banchete si noi sus cu o
tigare pasand o sticla de vin si nici nu ne mai cere biletele. In Gara De Nord facem un
popas dedicat sexului slab apoi hotaram sa luam un taxi si sa ne indreptam spre casile
noastre.
- Mosule arde-o pa interes ca suntem grabiti! Soferul
se uita putin la noi si spune:
- Voi nu sunteti da la Voltaj?
Eram acasă...
Doru Istudor “M.S.”
1996, Londra
Inapoi
|