CATE  CEVA  DESPRE  RUGINA

Cred ca mai toata lumea stie ca rugina odata infiltrata in metal cu greu se poate distruge si chiar dupa diverse tratamente are tendinta sa revina mai usor sau mai greu in functie de mediu. La fel si pasiunea pentru rock. Idea unui album care sa ma (ne) reprezinte am avut-o impreuna cu colegii mei de la Harap Alb inca din 1981 iar daca lucrurile decurgeau “normal” mai ales la Voltaj in 1986-1992 acesta era al treilea album heavy la care lucram.

Albumul Rugina Nu Moare reprezinta suma eforturilor facute impreuna cu colegii mei, niste muzicieni deosebiti, Cristi Luca, George Costinescu si Sandu Costica si este un inceput, o asezare pe directie pentru a putea incepe lucrul la urmatorul material ce se pare ca va fi mai unitar, mai dur si eventual… mai greu de cintat. Din cele 10 piese inregistrate ar fi 3 pe care eu am tinut neaparat sa le includ acum, chiar daca par putin deosebite fiindca prezenta lor pe un viitor album o consider deplasata si tirzie. Prima e Harap Alb, o idee neterminata din 1982 lucrata atunci cu Gabi Nacu si Chinie Madalin. Urmeaza Alerg, probabil prima piesa de speed din Romania de care nu am fost niciodata multumit datorita conditiilor in care a fost inregistrata si a limitarii sculelor noastre din 1987.

Ultima e AC-DC din 1999, practic un compliment adus acestei mari trupe care a facut din rock’n’roll o stiinta. Inregistrarile au fost facute la Migas Real Compact in diverse zile din perioada Oct. 2000 si Ian. 2001 in aproximativ 110 ore impreuna cu mixajul, lucru ce exprima profesionalismul muzicienilor si al personalului din studio. Atmosfera destinsa de lucru la care au ajutat cafelele Ginei, sacosele cu bere si vodca, sacii cu bancuri si amintiri picante si aportul inginerului de sunet Marius Macedon (plus unele sugestii de la Adi Ordean) au contribuit mult la forma finala a materialului. Un factor important a fost si faptul ca jumatate din piese provin din perioada Harap Alb 1998-2000 fiind deja bine asezate, celelalte fiind puse la punct si finalizate cu 2-3 luni inaintea inregistrarilor. Tot in aceasta perioada invitatii George Patranoiu si Cristi Marinescu, doi chitaristi de marca din generatii diferite, si-au stabilit partile pe care le vor interpreta. O surpriza a venit de la inginerul de sunet (si el muzician ce a studiat violoncelul) care intr-o zi ne-a propus o versiune de bas la o piesa. Ne-a placut si ulterior a mai tras la inca trei.

Citeva cuvinte despre compozitii:

Prima dintre ele Dreptul De A Candida este bazata pe o idee rezultata din birfa diverselor publicatii romanesti la trecutele (si viitoarele) alegeri.

Panzer este o piesa despre razboi, un atac feroce dezlantuit noaptea pe vreme de iarna cu duritatea, frica si tensiunile oamenilor implicati. Textul a fost inspirat din ispravile lui Sven Hassel si Michael Wittmann.

Cultura se refera la viata unui familist (poate avea 18 sau 53 de ani cu copii sau fara) care traieste banal si fara speranta unei schimbari, o existenta fara sclipiri.

Colt De Cer e o balada (sa zicem) despre un om deprimat ce pare ca nu se regaseste in timpul sau. Chestia amuzanta la aceasta piesa e ca diverse persoane au indicat vreo trei formatii ca influenta in timp ce eu si Costica ne gindeam separat la alte doua in timpul lucrului. Dar toata lumea se pricepe la muzica si la fotbal, nu? In final a iesit o lucrare deosebita pe care eu cel putin nu o pot incadra precis intr-o oarecare influenta.

Harap Alb ar fi povestea unui individ (muzician poate) care vede lumea obiectiv (dupa el) facind unele constatari si comparatii constient fiind ca are o soarta, un drum de urmat.

Patrula se refera la o misiune aeriana pe timp de razboi in care se face contact cu inamicul, diferentiind-o astfel de alte scene de razboi. Am incercat sa exprimam credinta in victorie, asteptarea, tensiunea si eliberarea de ea dupa lupta a aviatorilor perfect constienti totusi ca peste o ora sau o zi show-ul va reincepe. E dedicata asului nr. 1 al aviatiei romanesti din Al Doilea Razboi Mondial, Constantin “Bazu” Cantacuzino (apasa aici pentru o poza). Bineinteles se puteau mentiona si alte nume la acest capitol amarnic neglijat din istoria romaneasca (si nu numai), dar Patrula e doar o piesa…

Antisocial e lumea privita de un tinar de vreo 18 ani si textul e inspirat din parerile uneori amuzante ale unor asemenea persoane pe care le-am intilnit intimplator. Aici ne-am distrat copios cind in gluma Costica mi-a propus sa trag eu vocea, hotarind apoi cu totii sa o fac datorita “expresivitatii”. A durat mult datorita textului, a intreruperilor si a hohotelor de ris.

AC-DC este clar un tribut adus acestei mari trupe iar textul si muzica incearca sa fie in genul practicat de ei, chiar daca se refera la noi. Pentru o asemanare mai buna cu sound-ul ACE, Luca a tras chitarile fara nici un efect, cuplat direct in amplificatorul si boxa Marshall cu volumul la maxim.

Alerg este remake-ul hit-ului din 1987 (tot cu Marinescu la chitara) si este in sfirsit cam ce am fi dorit noi atunci la Voltaj. Textul e schimbat putin , cel vechi fiind facut cu limbajul de lemn care nu trebuia sa sugereze nimic, practicat frecvent in acel timp.

ICE DB-AG este “copilul” lui Marinescu care a fost impresionat de un tren Inter City cu care a calatorit in Germania, el fiind de altfel un foarte pasionat colectionar (si constructor) de machete si memorabilia despre trenuri din toata lumea. Piesa a placut imediat criticilor iar cei care au primit explicatia structurii despre trenul care pleaca in cursa, defileaza cu viteza prin peisaj apoi la mijloc pasajul in care trece peste macazuri (dupa solo), sosirea la destinatie, i-au mai acordat un punct. A fost singura piesa la care am tras tobele “la prima” celelalte necesitind 2-3 sau 4 “take-uri”.

Referitor la aceste inregistrari, una din chestiile care mi-a placut a fost ca dupa terminarea lor si participantii s-au declarat multumiti de prestatie, la scurt timp au reinceput sa sugereze ca “poate aici” sau “acolo se putea mai bine, uite asa” etc. intarindu-mi convingerea ca mai sint multe de demonstrat la proxima ocazie.

Acest disc are doar versiune in limba romana asta fiind intentia de la inceput. Posibil ca viitoare productii sa aiba si varianta in engleza datorita unor motive comerciale dupa cum mi-au sugerat mai multe persoane competente. Dupa finalizarea inregistrarilor am contactat personal sau prin vechii mei prieteni Chinie Madalin si Alex Revenco mai multe case de discuri in vederea lansarii albumului dar am fost refuzat politicos, in general cu complimente si felicitari insa… Nu sintem singura trupa de rock romaneasca pusa in aceasta situatie penibila de a fi recunoscuta valoric dar pusa in imposibilitatea de a promova si sustine acest gen de muzica. Initial, descurajat de aceasta atitudine “anti-cultura” hotarisem producerea a vreo 200 de C.D.-uri pentru colegi, prieteni, jurnalisti, radio, etc. dar in urma criticilor bune si a unor idei si incurajari de la oameni profesionisti ca Mircea Florian, Adi Ordean, Anton Hasias, Dan Aldea, Adrian Ilie (“Pai, nu te asteptai la asta?”), etc. am hotarit producera albumului cu banii propii (nimic nou!!!) urmind a stabili cu o casa de discuri un contract de difuzare ca sa “se bucure si altii de muzica” noastra. Sa auzim de bine!

Doru MS
Toronto, Ianuarie 2002

Inapoi