msmetal.net » Cazul “FURTUL CAII FERATE”

În clădirea întunecată de la Ş.T.R.E.S.(Şoazmangîru Testing Research Economic Spy) se vedea o singură fereastră luminată prin dreptul căreia trecea o persoană cu precizie de ceasornic dintr-o parte în alta. Acesta nu era altul decît inspectorul Cocîrlea care recitea dosarul lui Muje Gîrtici spionul triplu care murise de curînd în timpul unei misiuni acreditate de Ş.T.R.E.S. dar care se bănuia că este finanţată şi de alte puteri care îl manipulau pe Muje s-au invers. Oricum, Muje era mort şi nimeni nu putea dovedi contrariul. Cocîrlea făcea unele adnotări cînd deodată se opri, îşi luă o mină cretină neîndoielnic pentru a înţelege mai bine conţinutul, apoi reciti de trei ori pasajul la care era: “În ziua de 8 Mai a.c. m-am repezit la cea mai apropiată morgă cu scopul de a-mi reînoi abonamentul la filmele~Accidente De Circulaţie Stupide Şi Urmările Lor~ cînd am observat că tumbărăul de gunoi care fumegă de cîte ori mă vede a dispărut, locul lui fiind luat de ghereta cu şireturi hurjumite a bătrînului Ai Sii”.

Cocîrlea se scărpină temeinic în urechile largi de vită bolnavă care ţiuiau intermitent din naştere, scuipă pe covorul bălţat şi zise cu voce tare:

-Deci trebuie să fie detractorul Ai Sii! Atunci uşa se deschise şi înăuntru pătrunse împreună cu duhoarea de dinţi stricaţi, ciorapi împuţiţi şi haine jegoase agentul Bolbotoi (senior) care sosea de la Kuibîşev cu o întîrziere de trei ani datorită unor cazuri nerezolvate.

–Să trăiţi şefu’! Să ştii că aştept de patru ore la uşă ca să-mi dai încuvinţarea să intru şi în curînd terminam toate mucurile din scuipătoare. Cocîrlea îl privi mut iar Bolbotoi continuă grăbit:

-Am adus dovezi! Şi trînti pe masă o valiză ruptă care gemea de documente ultra secrete plus o bucată de şină de cale ferată pe care o rezemă cu greu de perete. Cocîrlea îşi reveni şi comentă mîrîit :

-Sper că sunt sigure! Apoi citi eticheta de pe primul dosar :”Arcurile Din Oţel Netratat Pentru Clanţe Standard Şi Înlocuirea Lor”. Bolbotoi zîmbea cu un aer superior apoi se îndreptă de spinare, oasele îi trozniră cu un zgomot asurzitor sub parpalacul jegos şi îndreptă teatral un deget acuzator spre fereastră spunînd răspicat:

-Dovada e afară! Cocîrlea se îndreptă spre geam stupefiat şi lăcrimînd din pricina duhorii care venea din gura lui Bolbotoi (ce privea peste umarul său) şi văzu în curtea agenturii un morman de peste zece m. înalţime făcut din şine îndoite de cale ferată. Privi cu gura căscată la muntele de fier ce strălucea palid în bătaia lunii şi se întoarse spre Bolbotoi aşteptînd o explicaţie. Bolbotoi rîse sardonic şi apucîndu-se de bărbie îşi smulse masca pe care o purta iar Cocîrlea uluit constată că dedesubt era tot Bolbotoi însa cu o cicatrice enormă pe obraz. Bolbotoi zîmbi triumfător la reacţia şefului său iar Cocîrlea realiză că fără mască gura parcă îi pute şi mai rău…Comisarul Bolbotoi se aşeză pe un scaun iar Cocîrlea începu să citească încruntat din dosarul cu nume în cod care de fapt conţinea misiunea Goghîgiu 3-“Furtul Căii Ferate”.

.........................

Comisarul Bolbotoi puse o placintă cu mere răscoapte la soare în arşiţa amiezii şi savura aburii cocii fermentate prost în combinaţie cu melasa maronie şi zemurile verzi lăsate de cîrnaţii vechi ce fuseseră mai înainte în aceeaşi tavă. Cumnata lui care prepara magiun de curechi pentru orfelinatele din Burundi îl învaţase această metoda care ajuta la curaţirea sinusurilor de sporii băşinii porcului ce bălteau prin mîncăruri laolalta cu mîţişorii de plop sufocanţi, muştele verzi lacome, limaxii speriaţi şi libărcile agresive. Dar se părea că nu se putea anihila nici acum în tihnă. Telefonul din odaia cea mare sună de trei ori, se opri, apoi sună iar de trei ori, apoi iar la fel şi cumnata lui năvăli înăuntru urlînd isteric şi îl zdrobi de perete. Apoi se recompuse şi zise cu glas suav:

- Dragă Bolbi, probabil sigur te caută de la Parchet. Bolbotoi privi acrit la duşumeaua aridă şi legînd şireturile la bocancii cu blacheuri potcoavă mormăi :

- Rabatul din vînzarea de magiun nu îţi permite să zdrobeşti mereu telefonul şi nici zidul… Apoi scăpă de gazul din stomac şi ieşi în stradă tropăind ca un bivol gras.

Se urcă în automacaraua de 36 tone care îi slujea temporar drept acoperire şi transport şi porni radioul camuflat din uşe.

–Cretinule…Cretinule mă auzi ? se auzi din use.

–Aici Bolbotoi,răspunse comisarul.

-Jijak Vuvlak zis Jajek Kurklak alias Faragiu Ai Sii a evadat. Du-te la adresa conspirativă şi reţine-l! Vrea să provoace un conflict în Afghanistan.

–Bine şefu’,rînji Bolbotoi. Da’vreau să ştiu…Eu ce trebuie să fac ? Un muget se dezvoltă în urlet şi Bolbotoi speriat închise radioul.

Reflectînd la caracterul ciudat al şefului său Bolbotoi se îndreptă spre adresa lui Ai Sii clătinînd din capul scos pe geam pentru a nu se sufoca în fumul de ulei ars de la motor. Opri automacaraua Krupp la 2 km. de locuinţa lui Ai Sii şi luînd o atitudine pasivă se îndreptă spre obiectiv unde ajunse cu greu oprindu-se din cînd în cînd să vomite şi să-şi blesteme cumnata care în mod intenţionat greşise reţeta plăcintei. Ajuns acolo privi cu suspiciune în sus apoi adunîndu-şi forţele sparse uşa cu umărul şi năvăli înăuntru urlînd de durere. Inspectă rapid casa , îl aşteptă apoi pe Ai Sii trei zile şi bănuind că acesta plecase deja în misiune se cutremură de groază şi se grăbi la aeroport unde îşi încurcă actele trezindu-se după 12 ore de zbor în Sulawesi unde se lăsă corupt la un concediu de voie pe banii companiei.

În acest timp Ai Sii era în plină misiune deşi nu era convins de asta , această atitudine exemplară de agent genial păstrînd-o de fapt pînă în momentul morţii sale.

Ai Sii era mic de statură , cu ochelari cu ramă groasă , experienţă de viaţă şi o şiretenie înăscută. Deşi era emigrant nimeni nu putea observa asta dacă nu deschidea gura. Se ocupa cu strîngerea de monezi de pe trotuare iar în caz extrem traversa şi strada deşi nu era indicat , fiindu-i frică de necunoscut. De orice necunoscut. El predica reculegerea prin ciorănie şi nu se dădea înapoi de la vreo mîrlănie în numele Domnului pentru liniştea celor “de acasă”. Ai Sii studiase “Teologia Înăsprită”, o formă de dogmă creştină cu rădăcini adînci în trecutul secular al pietrelor şlefuite din cetatea Machu Pichu. El putea deasemeni demonstra teoria “Răcirea Cunoştinţelor Asimilate Evaziv Prin Atenuare Şi Substituţie” scriind chiar şi un volum cu acest nume care s-a bucurat de succes local printre membrii unui sat polinezian ce s-au sinucis colectiv dupa lecturarea primului capitol.

Acum Ai Sii era asaltat de gîndurile negre care îi măcinau neuronii de la o vreme aşa că se împiedică de o bordură mai înaltă plesnindu-şi fruntea lată de stegocefal pe asfaltul ud unde tocmai se pişase un cîine. Intră în casa conspirativă unde locuia şi spuse:

-Trebuie acum să, s-au, ori dă loc, pă bune!

La aceste cuvinte de după o perdea ieşi un individ îmbrăcat în marinar rus care zise :

-Ştiam că eşti tu pentru că în primul rînd am auzit cum ţi-ai îndreptat fruntea pe asfalt şi în al doilea rînd nu am înţeles nimic din ce ai spus. Oricum, numai tu puteai să intri în casă la mine crezînd că de fapt eşti la tine acasă. Apoi individul scoase un paşaport german şi ţinîndu-l între degetele de la mîna stîngă adăugă :

-De azi înainte te cheamă Zimmerman Jgudrak şi eşti turist cu dreptul de a dormi în orice sală de aşteptare clasa a 2-a s-au peron parţial acoperit. Nimeni nu va suspecta un evreu născut în Germania ,nazist cu insigna 523 ajuns milionar la Munchen în 1942. Misiunea ta e să afli despre Tot. Mîine te duci la ambasada Irak-ului din Seul şi le propui să te creadă.

Dar Ai Sii era în perioada viselor erotice şi se îmbîrligase de un scaun iar cînd ceasul bătu orele 23 de 11 ori căzu pe podea spărgîndu-şi ochelarii şi privind împrejur îngrozit. Marinarul continuă :

-Pierd timpul cu tine imbecil atrofiat ! De o oră aştept să te scoli. Ai avut noroc că m-i s-a blocat proteza de la coloana verticală şi am înţepenit că altfel te băgam în comă ! Deblocheaza-mă ! Ai Sii îl privi uluit , apoi remarcă paşaportul german prins între degetele mîinii stîngi care rămăsese întinsă spre el şi luîndu-l zise :

-Săru-mîna boierule ! Apoi se sculă , aprinse perdeaua patul şi covorul şi zbură afară trîntind uşa cu voioşie.

Aştepta clipa asta de mult ,de cînd îl bătuse miliţia din Celeabinsk pentru faptul că tăinuise păstrarea unui cîrnat borît pe cîmp de un husar al împăratului Franz Josef în timpul retragerii de la Tannenberg şi care ajunsese obiect de cult în familia lui fiind conservat într-un borcan cu formol.

Două săptămîni mai tîrziu Ai Sii era în Trans Siberian deghizat în turist german cu aspect tirolez şi tremura necontenit în pantalonii scurţi din piele, lucru ce îi provoca mereu cîrcei la cele –7*C din compartiment şi colac peste pupăză îi venea să-şi iasă din minţi din pricina brasardei cu svastica de pe mîna stîngă care aluneca mereu în jos din pricina dîrdîitului. Trenul mergea cu viteză mică prin viscolul siberian şi din cînd în cînd se oprea 2-3 zile pentru deblocarea liniei, timp în care conductorul distribuia pîine veche şi apă minerală de Krasnoiarsk aşa de contaminată radioactiv încît Ai Sii crezu că vede izotopii plutind în sticlă iar singurului coleg de compartiment în vîrstă de 79 de ani a doua zi îi căzu părul şi a treia zi muri. În sfîrşit Ai Sii realiză că se apropie de locul unde va trebui să sară din mers şi să contacteze agentul cu troika ce îl va duce la Karaganda urmînd cu alte mijloace să ajungă la Ackhabad, unde va porni etapa 1 cod “Macatu 5”: sabotarea viaductului de la Drojde Mahchur şi cauzarea unei crize în Afghanistan prin întreruperea acestei artere vitale foarte disputată (construită de englezi de altfel pentru a fura petrol cu acte) şi care fiind la graniţă îşi schimba stapînul o dată la cîteva săptămîni.

La Karaganda Ai Sii urcă într-un tren cu o locomotivă care nu văzuse un depou la faţă din vremuri imemoriale şi petrecu următoarele 5 zile într-un compartiment jegos în tovărăşia unui eschimos budist ce călătorea însoţit de un măgar încărcat cu bidoane de vodcă. Timpul trecu mai repede în compania eschimosului care dimineaţa bea 2 l. de vodcă ca să-şi facă tupeu pentru a bea încă 6 l. pînă seara împreună cu măgarul , după care pretindea că are rude la Bobîlna şi animalul nu e de furat. Ajunşi la Ackhabad se ascunseră într-un vagon de marfă cu prelată pe care scria “BLAHBLAHISCHE SALAMALECUM NICHTSHIESEN STURMOVIC LABORATOR - Property Of Saddam & Putin G.M.B.H.”, şi care de fapt transporta varză murată cu data expirată pastrată la Cernobîl pentru o eventuală revalorificare. Aflînd destinaţia trenului Ai Sii se făcu covrig şi se culcă folosind eschimosul beat drept învelitoare. Dupa 2 zile trenul se cutremură apoi începu să se mişte încet clămpănind peste macaze. Brusc, eschimosul se sculă şi scuzîndu-se că nu mai are vodcă promise că revine imediat şi sări din vagon. Ai Sii privi uluit afară după el şi colţul prelatei care flutura liber îl pocni cu o lovitură de karate peste obraji cauzîndu-i pierderea ochelarilor, a protezei crăpate şi a aluniţei false de pe nas care conţinea o doză letală triplă de cianură. Ai Sii îşi tamponă disperat nara din care ţîşnea sînge cu vitalitate apoi încă năucit adormi şi visă că citea Mein Kampf înconjurat de femei goale care se unduiau pe muzica de la Horst Wessel Lied. Astfel mai trecu o zi. După un timp Ai Sii se trezi şi privi afară. Eschimosul nu revenise iar trenul se găsea într-o zonă muntoasă. Cadavrul lui fu găsit de eschimos opt zile mai tîrziu, care regretînd amarnic că nu are cu cine să devalizeze bidoanele de vodcă îşi puse capăt zilelor împreună cu măgarul.

S-a tras conluzia că Ai Sii neavînd ochelari s-a bazat pe instinct şi cînd trenul a încetinit a sărit exact de pe centrul viaductului, căderea de la 68 m. fiindu-i de această dată fatală. Pantalonii săi tirolezi au fost donaţi de o persoană anonimă Muzeului Teologic Sătesc din Qvezarquarza, în Peru, unde Ai Sii făcuse diverse studii cu caracter profund istoric postum meditativ.

Întocmit azi 23 05 … de agent cu însărcinări speciale Bolbotoi Sr.

Cocîrlea termină de citit raportul, răsfoi următoarele 200 pagini numerotate dar goale şi privi stupefiat la Bolbotoi care se scobea în dinţi rînjind. Era fapt de notorietate că la scurt timp după acest incident o alunecare de teren mutase viaductul peste graniţă, în Iran, unde aiatolahul mulţumindu-i public lui Allah puse posturi de pază, construi puncte feroviare de frontieră şi primi vamă pentru fiecare tren care circula acum pe teritoriul său. -3 ani ? zise Cocîrlea ameninţător.

–Şefu’ am muncit, am pătimit, m-am sacrificat…

-3 ani ba ? Şi fondurile… mîrîi Cocîrlea.

–Şefu’io… Bolbotoi urlă isteric cînd văzu revolverul apărut brusc în mîna şefului său turbat şi demara spectaculos spre uşă. Un glonţ îi zgîrie urechea, altul perforă uşa şi altul se pierdu pe hol. Cocîrlea se aşeză obosit pe scaun şi privi la uşa pe care zburase Bolbotoi. Duhoarea intensă lăsată în urmă începea să se disipeze. Cocîrlea zîmbi vesel la vederea unei pete de sînge de pe mochetă, se ridică şi o şterse cu multă apă. Mulţumit, mirosi instinctiv ţeava revolverului. Poate totuşi al treilea glonţ nu se irosise…