IN VACANŢĂ

            Noapte, orele 23,50. Borcanul cu căcat aruncat dintr-un bloc din apropiere îl lovi năpraznic pe Bolbotoi în creştetul capului provocînd un zgomot de ou zdrobit urmat de clinchetul cristalin al cioburilor împrăştiate pe asfalt. Bolbotoi se clătină indecis vreme de 5 secunde apoi se prăbuşi lat cu un bufnet sec şi timp de trei ceasuri visă că era într-un univers de coşmar unde căcaţi duhnitori cu capete de hidră mîrîiau feroce şi săreau să-l muşte. Se trezi lac de sudoare, excrement şi puţin sînge de la mica zgîrietură care supura în vîrful proaspătului cucui apărut pe ţeasta dură. Constată că are o durere de cap, probabil din cauza mirosului şi mulţumit ca-i doar asta se felicită.

            Cineva voia să îl împiedice să ajungă acasă. Căută să se concentreze preţ de vreo 8 secunde , apoi renunţă şi cu o căutătură cretină porni spre casă. Nu înţelegea nimic. Nu mai lucra la nici un caz de peste trei luni şi nu îşi imagina cine voia să-l radieze din cartea de imobil. Ajuns în bloc intră în lift şi apăsă pe ultimul buton, la etajul patru unde locuia. Liftul porni cu un scrîşnet de fiare vechi, reductorul şi motorul electric de pe acoperiş duduind ca un şlep încărcat cu nisip. Cam în dreptul etajului doi podeaua putrezită de trei decenii de urinări nemăsurate cedă cu un troznet ascuţit şi Bolbotoi se prăbuşi ca un sac de cartofi în puţul ascensorului.

Fandache Eusebiu, administratorul clădirii, om preventiv care circula cu ascensorul agăţat cu o mînă de găurile de aerisire, fu trezit de zguduitură şi deschise uşa de la hol speriat de urletele mînioase ce se auzeau din puţul liftului. Ascultă cu mîna la ureche, apoi zîmbi parşiv şi se duse la culcare. Medicul sosit dimineaţa cu salvarea îi puse două atele la piciorul drept lui Bolbotoi şi îl transportă la spital pe agentul turbat care printre blesteme vîntura un revolver golit în uşa de fier a ascensorului de la parter pe care nu o putuse deschide.

            După cîteva ore Bolbotoi părăsi nervos spitalul şi se îndreptă încet spre staţia de autobuz de vizavi. Traversă strada felicitîndu-se ardent că nu a călcat în gaura hidoasă a macazului de tramvai şi fu agăţat de oblonul unei remorci cu pepeni care îl tîrî două străzi mai încolo în aclamaţiile mulţimii avide de divertisment, unde tractoristul se opri să-şi cumpere ţigări. Un taximetrist milos îl ajută să se urce în maşină şi îl duse acasă luîndu-i ceasul „Komandirskaia” ca amanet fiindcă banii i se furaseră la spital.

            În acest timp şeful lui lua masa bucurîndu-se că nu îi mai văzuse faţa de mitocan secretos, parvenit îmbătrînit prematur de paranoia şi invidie grobiană fară scop. Zgîrciul tenace care străbătea friptura lui Cocîrlea în toate sensurile fu înlăturat, Cocîrlea înghiţi dintr-o dată ce rămăsese în farfurie şi scuipînd discret în ceaşca goală de cafea plecă fără să plătească. Asta nu era însă o problemă fiindcă inspectorul Cocîrlea, şeful de la Ş.T.R.E.S. era o persoană foarte cunoscută în clădirea anexă a agenţiei de spionaj, un birt cocoşat care isi amîna de zece ani demolarea fiind considerat clădire nelocuibilă foarte periculoasă. Pătruns de gînduri îşi mîngîie creştetul pleşuv şi îşi zmulse un zmoc de păr studiindu-l atent să vadă dacă mai încărunţise în ultimele două zile. Idei negre îi bîntuiau craniul care zăngănea şi scîrţîia aşezat incomod în vîrful coloanei verticale ce oscila în toate direcţiile urînd în măduva ei subţiată greutatea amorfă care o deforma în fiecare zi. Auzise că de cînd îl pusese pe liber pe agentul Bolbotoi acesta provoca mai multă panică şi nenorociri decît în misiuni. Se gîndi cu tristeţe că probabil va trebui să-l reinstaureze în post.

            Tocmai atunci Bolbotoi urca gemînd transpirat scările spre apartamentul propiu. Ajuns în casă îşi agăţă parpalacul în cuier apoi se îndreptă spre baie ca să se uşureze. Făcu treabă mare şi treabă mică tencuind W.C.-ul şi se ridică să tragă apa. Privi în closetul jegos unde o bucată de căcat se lupta din răsputeri împotriva torentului care voia să-l ducă în abisuri. Curios, aşteptă cu interes douăzecişipatru de secunde pînă la oprirea şuvoiului şi scuipă scîrbit pe căcatul care se rotea triumfător în bazinul W.C.-ului. În acel moment placa de P.F.L. pusă peste gaura din podea de instalatorul neplătit care reparase ţevile cedă şi Bolbotoi în curul gol se prăbuşi cu un icnet peste vecinul uimit de la etajul trei rupînd-i coloana vertebrală.

            La trei ceasuri după ce ambulanţa dusese vecinul la spital, Bolbotoi stătea toropit în pat sorbind gînditor dintr-un pahar soios cu bere. Telefonul ciobit sună şi Bolbotoi duse tăcut receptorul la ureche.

            -Alo, Ghevinboru’? Aici Ventaisu’!

            -Da şefu’, s’trăiţi! răcni Bolbotoi.

            -Cardanu’ te vrea mîine aici la prima oră!

            Bolbotoi trînti telefonul chiuind fericit şi aruncă cu paharul de bere în sus. Becul de 150w care ardea neîntrerupt de patru luni explodă şi un ciob cît unghia pătrunse cu viteză prin gura lui Bolbotoi înfigîndui-se în gît.

            Era seară cînd Bolbotoi se îndrepta spre spital tîrîndu-şi ghipsul, cu gura deschisă din pricina ciobului şi a durerii şi uitîndu-se fioros la trecătorii care îl priveau miraţi. Totuşi de mîine intra din nou în acţiune!

_____________________

_______

____________

Inapoi