Titlul original al piesei 12 este Erou, erou (citeste textul). Tobele la piesele 4 si 7 au fost trase de Nicky Dinescu iar 1 si 12 de Razvan Lupu "Lapi" care a fost invitat pentru aceste bucati la disc datorita unor probleme tehnice aparute in timpul inregistrarilor. In final, cele patru piese seamana cam 80% cu originalele lipsind unele particularitati la care tineam eu.
Albumul, putin eterogen datorita distantei dintre compozitii si a conceptiei muzicale (1982 - 1986 - 1987 - 1989 - 1990 - 1996) are in primul rind marele merit de a fi primul disc al acestei trupe care la momentul lansarii pe piata avea deja aproape 9 ani de existenta, 14 de la infiintare, nenumarate imprimari radio si t.v., probabil peste 200 de spectacole in toata tara si nenumarate belele din pricina nonconformismului si a genului abordat. Beneficiind de o voce deosebita - Tavi Colen (fost in formatia de doom/death metal Sin, ulterior devenit Talisman) si de instrumentisti rock cu experienta, cred ca discul e o achizitie buna pentru orice iubitor de rock din Romania, fiind de calitate superioara fata de multe alte productii haotice, semiprofesionale si amatoricesti care inundasera piata pina la acea data. Bineinteles, discul sufera totusi de anumite lipsuri, unul fiind un sound putin modest corectat oarecum prin mastering la Studioul Yamaha. Parerea mea e ca pentru o imagine panoramica a grupului Voltaj discul trebuia sa contina doar piese vechi fiind inca destule pentru un album cu 18-20 de piese, nu doar 12, iar singura melodie noua pe care as fi inclus-o era hit-ul foarte popular de atunci al formatiei Arma Ta. In final, se poate spune ca e o lucrare care trebuie cercetata si care arunca o lumina asupra unei parti din trecutul Voltaj-ului promitind mai mult pentru viitor.

Doru MS, decembrie 2001

Inapoi