CATEVA  DUME   NEVEROSIMIL  DE  "LA  OBIECT"

Un articol savuros,  semnat de Doru MS Istudor,
despre experienta rock-ului romanesc

Am primit recent un telefon de la Gabi Nacu. Ma ruga sa scriu ceva despre experienta mea in rockul romanesc si cu toate ca nu prea am timp de de-astea nu pot sa-l refuz pe “Nasu” (el m-a botezat MS). Asa ca m-am asternut la treaba tragind cu ochiul la colectia mea de articole, poze, insemnari...

Am inceput sa bat toba prin 1979 dupa ce cu banii proprii mi-am cumparat un set de tobe “Mondial” cu suma de 4500 lei de la un” carciumar” care canta cu Jimmy Zarnescu. Noi erau 8600 si aveau fete din piele de capra dar ale mele aveau fete de plastic (prinse in cuisoare de rama), un stativ in plus si pedala cu rulmenti! Erau groaznice. P.F.L. imbracat in celuloid pentru fumigene bune pentru gonit Chupacabra. Cu ele am cintat cu 2 trupe, a doua fiind in Z (Casa de cultura M.Eminescu, acum sediul Migas) . Ma duceam pe la concerte sa vad cum bat altii sau pe la repetitii la Sfinx, Marfar, Iris si ascultam mult dupa care experimentam singur. Nu am rugat niciodata pe nimeni sa-mi arate ceva . In Z la subsol repeta Eugen Mihaescu cu un embrion de Krypton iar Clubul de la ora 7 cu Relu Gherghel si Nick Gostin inca functiona. Am debutat cu trupa Avis odata cu Alexandru Andries prezentat de Relu “Si ascultati mai baieti cum le zice, ca la nen’tu Dylan, etc”. Bogdan Blaga era pe voce si am cintat in deschidere la Marfar (Adi Ilie, Traian Sasu), Continental (cu Nicu Enache), Iris (formula Chifiriuc, Marty, Pralea, Nutu, Chivu), Metropol. Aveam cateva compozitii plus niste Deep Purple, Zeppelin, Free. In 1980 tobele alea “le-am scapat” si mi-am luat de la Radu “Rosu” Raducanu un set facut dupa Rogers cu premier Maxwin. Am construit o pedala, fuss si 2 stative si sunau “zid”. Nacu era la “Harap Alb” cu Nicky si Anton Hasias care tocmai isi cumparase un Jazz Bass cu 12000, mare iscuseala!

In sfirsit in 1981 repetam cu Borobeica, Blaga si Cristi ”Gagore” la Clubul Sindicate Constructii cind apare Nacu, ne asculta apoi declara ca ne pune pe harta, ne corupe si ne duce la Titan Club (T4 acum Why Not) unde ne spoieste cu Harap Alb si incepem sa dam “in jos” temeinic in fiecare zi. Director era Popovici, venit din proaspat desfiintatul “Ateneul Tineretului”, fosta vila a lui Malaxa pe care cica i se pusese pata lui Nicu Ceausescu pentru nu stiu ce scopuri obscure. Dupa cateva saptamini avem concert la Teatrul de Vara Herastrau de 23 August unde am cintat aproape 2 piese fiindca taranii au aruncat cu rosii si au sarit sa ne bata pentru ca dupa noi urma Maria Ciobanu si baietii erau fierti la boase. Am scapat cu ajutorul militienilor dupa un schimb de impresii lucide referitor la mame si familie. Unul chiar scosese un cutit. In perioada asta tocmai renuntasem la servici fiind mereu obligat sa ma tund (cu greu ma primisera la Bacalaureat) si “cind podoaba capilara a dat rod bogat” (vorba lui Vasile Tomazian) incepuse lumea sa se uite urit la mine pe strada si sa ma legitimeze gaborii fecunzi ce bastineau pe te miri unde – “Bai plietosule, ia stai si da actilie la control! Hi!Hi!” Dupa vreo doua luni Boro e saltat la ostire sa invete pas de defilare si sa culeaga porumb si il aducem pe Rad Horatiu. Nacu nemultumit de tendinta heavy a trupei vine intr-o dimineata pe la 6 cu un carut de butelii si isi ia sculele. Era foarte suspicios pentru ca ne scria “stimele” la fiecare si a turbat dupa ce a venit cu 2 partituri murdare scoase din WC-ul unde tocmai se ruinase Boro. Prin Horatiu il aduc pe Cristi Marinescu ”Porta”, baiat talentat si muncitor, ca si Nacu, cel putin cateva ore zilnic cu instrumentul, studiu individual.

Trupa repeta zilnic cel putin 4-5 ore. Avem concerte, avem success, avem pretentii : -“Sa cinte si Iris in deschidere la noi!”. Mircea Muscaliu, impresarul Iris, accepta. Practic, in afara de noi mai erau doar 2 trupe noi in capitala: Prorock a lui Cristi “Zapada” si Dan Cimpoeru (influente Whitesnake, Purple) si Flucs cu Traian Sasu si Catalin Razvan (influenta Police). Repertoriul Harap Alb continea vreo 5 compozitii si AC/DC, Thin Lizzy, Aerosmith, Rainbow si Judas Priest mult, la un moment dat 7 piese. Eram singura trupa din Bucuresti (si din tara din cat stiam noi) care prelua de la aceasta formatie si ii crea fani. Cintam impreuna cu toate trupele din Bucuresti ceea ce nici nu era greu tinind cont ca aproape toti eram la Titan Club (T 4): Rosu si Negru, Iris si Domino. Reusim o data sa stringem aproape aproape 700 de “martori” veniti doar pentru noi. Popovici jubila: -“Copiii mei!” Dar in martie 1982 trebuia sa plec la armata si cu vreo 3 luni inainte trupa se sparge dind nastere la 2 grupuri de orientare similara cu oarecare success ulterior: Jad si Icar. Soldat fiind vad la TV trupa Voltaj, aflu despre succesele colegilor mei si zac in neputinta. Totusi cint in formatia regimentului si ma fac gornist ca sa “orientez iarna” cind in garda la Otopeni iti lua crivatul pulberea din cartuse. Dupa 19 ½ luni de ostasie (din care 6 munci agricole) ma intorc pus pe treaba si cu Boro, Sorin Weisman si Sanda Lacatusu “Ziza” (“Numai de Ricon vorbiti, ioi!”) facem trupa Caro cu scopul de a lua cei 420 lei pe zi oferiti de Paunescu in Cenaclul Flacara al Tineretului Revolutionar. Proiectul esueaza si sint luat de Horatiu in trupa lui Mircea Florian, Florian Din Transilvania cu Vali Andronescu si Dan Cimpoeru. Invat piesele doar cu basistul si dupa vreo 3 saptamini iesim in concert la Infratirea Intre Picioare (Popoare). Florian avusese si alte nume de trupa: ”Ceata De Dubasi, Ceterasi, Cobzari Si Mesteri Lautari si apoi Ceata Melopoica unde muzica era imbracata cu teatru. Cintam cu “lumina alba” iar Florian cu un show unic arata publicului cum crea politruci pe care ii matura (Madame Butterfly), cum se distra la Cafeneaua In Panta etc. Putin neasteptat pentru mine pe atunci, muzica lui de avangarda avea mare success. Avem concerte peste tot unde se putea, mereu invitati la Timisoara unde cunosc buni si amabili muzicieni: Ilie Stepan, Dolga (Promusica), Tavi Stefanescu “Cleampau” etc.

In 1986 apare albumul “Tainicul Virtej” tras cu nea Freddy Negrescu la Electrecord, ziua si noaptea pe vechiul mag Studer de 8 canale care avea capete rectificate si cateodata se comporta ca un catir mort pina venea “tehnicianu” sa-i cotrobaie prin mate. Tot atunci folosesc in concert sunet de premier electronic. Un microfon bagat intr-o carte era cuplat la un sintetizator Korg M.S. Cartea o tineam pe un scaun, in stinga si loveam in ea. Lumea nu intelegea ce se intimpla, era minunat.

In vara lui 1984 cintam la Navodari, la Terasa Maslinilor, o circiuma cu separeuri acoperite cu stuf, pitoresc, porti mari taranesti in fata carora se adunau in fiecare seara pe la 7 vreo 100 de persoane care asteptau sa se elibereze un loc si sa intre. Tot in 1984 in decembrie am prima colaborare cu Vali Sterian cintind la un revelion in Brasov la Teatrul Dramatic. Florian era prin Israel cu muzica unei piese de teatru si bintuia prin kibutz-uri si ruine faimoase: ”Incredibil domnule ce mostenire spirituala,etc, pasarica viezurifica,bla, bla”. Noi ii inchiriam PA-ul pe blat. Revelionul acela a iesit bine. Secretarul de partid cu propaganda, un tip la vreo 28 de ani, ne intimpina cu un ochi critic ca si alte persoane de acolo (nu eram la costum), ne aseaza apoi se duce pe ringul de dans unde topaind imbecil si aritmic scuipa o sarma pe care o molfaia si fuge sa-l intimpine pe secretarul de partid pe judet. Am ris cu lacrimi. Mai tirziu i se aduce un set de farfurii (lui si sotiei), apoi altul. I le luam cind dansa si i le dadeam lui Mircea Bodolan care le spargea usurel si le impingea cu piciorul in spate. In sfirsit, cu Florian tragem albumul in 1986 apoi el pleaca, tot cu muzica de teatru, in SUA. Dupa vreo 3 luni anunta acasa: “Nu imi place aici. E prea violent, prea agresiv, neeuropean, ma apropii”. Apoi dupa inca vreo luna: “Sint in Germania. Consider ca m-am apropiat indeajuns”. Ne-am reintilnit in ’90 la primul festival rock Bucuresti (eu fiind cu Voltaj) unde au fost printre altii si Phoenix, Rosu si Negru, Dida, Celelalte Cuvinte, Timpuri Noi, Compact B si C, Kripton, Iris etc. Mircea a cintat ca pe vremuri in deschidere la Phoenix. Deci colaborarea mea cu Vali Sterian si Compania de Sunet incepuse. Vali vroia un chitarist solo si eu il chem pe Nacu. Nacu insa decide sa intre in circiuma si sa prinda un contract “afara” dar auzim ca Adi Ilie e pe liber si hotarim sa-l contactam (“O vrea Ilie sa cinte chestii d-astea?”). Ilie vrea. Urmeaza hituri: Sperante Vii, Zori De Zi, Fericire ,etc., concerte, turnee impreuna cu Iris, Hrusca si Seicaru, Doru Stanculescu si Minghiat, “Ciocu” Vintila, litoral, 2 saptamini in tabara studenteasca de la Slanica Moldova cu Pittis, Divertis, Song, inregistrari, aparitii TV, totul O.H. (ocin haraso).

Polivalenta Bucuresti 22.02.1986. Holograf insista sa inchida spectacolul. Vali zimbeste si aproba. Cintam penultimii si cind intra Holograf lumea incepe sa plece din sala. “Incepea Epoca Holograf, se termina Epoca Savoy” zice lumea rea. In vara lui ’86 sintem in Venus la barul Calipso si se dezvolta animozitatile. Vorba lautarului “La mare se fac si se desfac trupele”. Aveam cu Ilie trase inca din iarna 2 piese in studioul TVR: Lumina si Mimi (Parodie In Re Major). De fapt fusesera 3 (Sperante Vii) dar se intrase din greseala pe banda peste ultima iar Bitman care trebuia sa traga vocile fusese ocupat. In final Ilie a tras totul in afara de tobe. Cu greu se putea obtine un spatiu acolo, in cel mai bun studiou din tara (!) si mergeam cind puteam. Odata am fost cu Ilie sa suprapuna chitari pe la 6 p.m. pe o ninsoare puternica si cateva ore mai tirziu cind am plecat circulatia era oprita si am luat-o pe jos spre casa. Bineinteles circulatia masinilor personale era oprita de Geniul Carpatilor (pentru a nu depasi cele 60.000 tone de carburant de productie indigena).

Deci in septembrie ne combinam cu cativa membri ai grupului Quartz si refacem Voltaj. Andrei Partos consemneaza in Saptamina despre cele 2 zile de rock la Polivalenta pe 18-19 octombrie 1986 unde am aparut alaturi de toate marile (si mai micile) trupe din tara: “Adrian Ilie a aparut dupa o luna de repetitii intense la Casa de Cultura “Infratirea Intre Popoare” cu grupul Voltaj intr-o formula noua: Dan Mateescu (bass), Ilie Cristian (solist vocal, dianmic), Doru Istudor (tobe) si Amedeo Bolohoi (chitara). Putem vorbi de o lansare promitatoare.” Organizatorii au oferit formatiei Voltaj Premiul Teatrului Tanase. Dupa un concert la Sala Polivalenta in Octombrie si inca o Polivalenta in Decembrie, Adi ne anunta sub presiunea stress-ului ca nu mai cinta:”Intelege bai gagiule ca nu mai vreau sa fiu implicat in nimic!”. Si chiar ca nu a mai avut vreun contact cu trupa dupa acel concert. L-am vazut de atunci de cateva ori pina cind aproape 2 ani mai tirziu intr-o seara, impreuna cu Stelian Tanase si inca 2 prieteni. l-am condus la gara spre visul lui si spre libertate. Parca tot nu-mi venea sa cred ca pleca in State. Ma ambalez la treaba si il sun pe Porta care din fericire era liber si percuteaza brusc asa ca ne lansam iar in repetitii, cam 8 ore pe zi.

Doua luni mai tirziu cu un repertoriu imbogatit (Bogadan Cristea voce) si cateva preluari “grele” atacam la Teatrul Tanase un public numeros care astepta sa vada ce va fi. Ii rupem. Stelian care organizase spectacolul si era putin reticent asupra posibilitatilor noastre, ne felicita.

In vara aceluiasi 1987 renuntam sa lucram repertoriul “de mare” si incercam sa facem niste imprimari. Sintem refuzati politicos in TVR si Radio: “Ce cintati? Mda… Acum nu e nici un spatiu disponibil, etc”. Din fericire apare Chifiriuc din Olanda unde fusese cu Sfinx si cumparase un 4 track Teac Tascam asa ca cu conditia sa-l platim “in bere” surdinam camera de repetitii, imprumutam un mixer, efecte, microfoane si pe Vali Andronescu si inregistram 6 piese: Arc peste timp, Zi de zi, Voi fi nou al tau, In calea norilor, Tu doar tu si Alerg (speed metal). Piesele se difuzeaza in august la emisiunea Metronom a lui Silvia Velicu (merci!) prezezentate normal, ca imprimari radio. Dupa emisiune pe la 1 noaptea ma suna Ilie si transmite felicitari dar nu inainte de a-mi face morala ca piesele suna cam prost, fara joase. Ii explic in ce conditii am tras si intelege. Noi eram multumiti, practic iesisem in lume cu muzica noastra. Toate piesele vor intra in Top Saptamina cate una sau doua. De exemplu pe 25 Martie 1988 “In calea norilor” era inca pe locul 1 iar “Arc peste timp” iesise de 2 saptamini. Noi tocmai cintasem cu Icar la Teatrul Ion Creanga.

Incepem sa ne miscam prin tara. Intre timp Amedeo se retrage pentru a reinfiinta Quartz si e inlocuit de Savu Manuel. Repertoriul contine compozitii plus Iron Maiden, Ozzy, Gary Moore, Scorpions, Van Halen. In decembrie 1987 cintam si ne punem fustele in cap in tabara studenteasca de la Slanic Moldova. Prezenti erau Divertis, Pittis (care facea o istorie a rock-ului), Song, Teatrul Podul si stafia Securitatii pe care o simteai pe undeva ascultind si pipaind. Ne reintoarcem victoriosi la Ecran Club si 2 luni mai tirziu ii “sugem” pe Boro si “Brebu” Eugen (keyb) de la Iris, nemultumiti de lipsa de progres din trupa. Dupa cum va dovedi timpul aici eu am gresit. Inregistram 3 piese din care doar “Ochii tai” se va pastra in repertoriu. Pregatim repertoriul pentru litoral dar in mai cind vin la repetitie la Ecran Club ma trezesc cu Bogdan Stanescu si sculele lui la usa venit sa-l inlocuiasca pe Porta la invitatia trioului Brebu, Boro, Manu. Ma disociez brusc de aceasta actiune si astfel pe litoral vor apare 2 gasti. Cei 3 plus Bogdan Cristea (ramas cu ei pentru ca acolo era repertoriul gata, PA si lumini) si Florin Ionescu (tobe) se vor numi Voltaj 88 si dupa ce vor schimba cateva circiumi petrec sezonul la Eforie Sud in diverse tensiuni si certuri. Eu cu Porta ne cuplam cu Cristi Ionita “Zapada” la voce, Lenti “Chewbacca” bass si inca un talentat chitarist de circiuma, facem rapid un repertoriu intr-o luna, inchiriem PA-ul si luminile de la Iris (trupa era “suspendata”) plus cei 3 tehnici condusi de Vlad Gorcinski si ne infiintam la restaurantul Marea Neagra din Neptun.De altfel aici, un an mai tirziu P.A.-ul folosit de aceasta data de propietari avea sa fie distrus de un incendiu pornit de la discoteca alaturata, Tiffany. Deci, punem afise in toata statiunea si ne apucam de cintat si de celelalte. In scurt timp ne stia toata statiunea. Terasa cu aprox. 500 de locuri la masa era plina in fiecare seara, ospatarii “patinau” multumiti, jupinu’ nea Popescu si bucatarul sef nea Belu (“o friptura de la Belu”) ne tratau excellent si faceam ce ne trecea prin cap. .Probabil singura persoana nemultumita era administratorul caminului Prichindel unde aveam 3 apartamente de 2 camere inchiriate si poate militia care ne-a si arestat odata, mai in gluma mai in serios pentru tulburarea linistii publice dupa o bataie cu perne, saltele, noptiere pe la 3 noaptea. De altfel persoana respectiva era intrigata cam de tot ce faceam noi inclusiv de ciocanul din lada de scule pe care eu il foloseam la distrugerea gindacilor de bucatarie infiltrati peste tot, cu rezultate spectaculoase, as zice Jupinu ne anunta la un moment dat ca avem cele mai mari incasari din statiune dupa restaurantul “Calu Balan”. Totul mergea bine doar ca din cind in cind veneau cei de la Teatrul de Vara sa dam mai incet nu nu se aude spectacolul lor sau suna Securitatea de la vila lui Ceausescu sa dam muzica mai incet sau chiar sa oprim ca ne impusca. Daca El era acolo trenurile nu foloseau sirena si nici nu mai opreau. Caz real. Odata, dupa vreo 2 telefoane de avertisment au aparut 3 insi in civil iar unul dintre ei, colonel X a scos un revolver si ne-a amenintat ca ne impusca daca nu dam mai incet. Dupa ce l-am plimbat de la mixer la scena de cateva ori (“Nu e de aici, e de acolo”) ne-a ordonat sa oprim totul si turbat s-a dus vis-a-vis la Teatrul de Vara unde a oprit spectacolul spunindu-le organizatorilor sa se descurce cum vor cu lumea din sala. Noi am crezut ca a venit Ctitorul sau vreun prieten de-al lui african, trimis de la Bucuresti inainte cu pluta la “relaxare” pina venea Cizmaru’ sa-i faca capul mare ca sa cumpere locomotive din Craiova sau alte chestii pe datorie s-au pe banane pentru nemti. Oricum i-am dedicat acelui viteaz cerber cu pistol o oda: "Ooo… da-te-n p… mea !" Intre timp aflam ca mai exista o trupa Voltaj in Mamaia la restaurantul Modern, formata de Amedeo care isi schimbase numele din Quartz “pentru scopuri publicitare cat tine sezonul”. In sfirsit, in septembrie Voltaj 88 se destrama si noi fuzionam cu trupa lui Amedeo in formula: Marin Teodor -bass, Gabi (Porcus) Constantin - chitara, Amedeo si Cristi (Trintoru) Ilie -voce. Cind intram in Ecran Club insotiti de 3 englezoiace si suedeza lui Amedeo, Mircea, secretarul UTC pe club (strungar cu un curs de 1 an la Stefan Gheorghiu) ne pofteste agresiv sa “dam strainii afara ca cheama militia”. Ospitalitate comunista. Totusi mergem la Nan-Jing unde stresam ospatarii si la Marul de Aur unde cinta Nacu si stresam formatia. In treacat fie spus de dragul lui Nasu de multe ori cind il vizitam la circiuma iesea ceva. La Albatros in Mamaia (era cu Riff) bataie cu sampanie, la Orient bar tot in Mamaia l-am impaiat iar Adi Butoi a cumparat tot cosul cu flori al unui tiganici si l-a trimis balerinelor cu un bilet in care le sfatuia serios sa se lase de meserie. A iesit scandal. Sa revenim.

Marinescu pleaca la Rosu si Negru iar in Bucuresti Amedeo se retrage si e inlocuit de Vladimir Negoiescu “Grila”. Dupa atitea Voltajuri oamenii nu stiau ce sa creada asa ca dam interviuri pe unde se poate si pun in fata un hit care imi arsese o galeata de neuroni la foc marunt: Cenusa Si Diamant. Sintem la radio si in atentia “specialistilor”(?), mergem pe la festivaluri si pe unde aranjam iar in decembrie aterizam (cu Vali “Prunus” pe bass) iar la Slanic Moldova unde echipa de ordine studenteasca din anul precedent ma pindea de cum am coborit din “rata” (in scopuri constructive,normal) si totul a reinceput.

Pentru noi treaba mergea destul de prost in noul an 1989. Neavind un impresar capabil ca alte formatii sau “pile tari” aveam putine spectacole si era o stare generala de frustare in care cu greu puteai sa lucrezi la material nou. Avem un singur turneu cu Krypton si Metrock in care schimbam autobuzul care isi arde motorul la Iasi apoi se arde o parte din PA la Hunedoara si impresarul dispare cu biletele si restul de bani. Ura si la gara! La Satu-Mare cind aud rockerii ca nu mai venim sparg cateva geamuri la Sala Sporturilor asa ca directorul ne spune sa nu-l mai cautam. In sfirsit vine vara si mergem la Mamaia unde ne mai descretim fruntile. Totusi viata pe litoral mergea din ce in ce mai prost.In afara de vreo inspectie de la Consiliul Inculturii pentru verificarea repertoriului care trebuia sa fie 90% romanesc (nu conta ce piese treceam acolo, oricum nu se cintau pentru ca pleca lumea din circiuma dar compozitaurii isi incasau banii de la Uniune) aparuse ultima dibacie: inspectorul cu decibelmetru. Omul se plimba cu un fel de contor Geiger in mina si daca volumul era prea tare si nu era omenit corespunzator oprea muzica si facea un raport, fiind peste masura de ingrijorat de timpanele oamenilor muncii veniti sa se distreze.In final pentru noi era bine intr-un fel caci se cinta doar de la 7 la 10 cind se inchideau circiumile si discotecile dar turistii, mai ales cei straini, erau in scadere dramatica nemaigasind conditii de distractie si standardul de servire general fiind in scadere de cativa ani. Doar suedezii aveau sosit 1 avion pe luna comparativ cu 4 la 10 zile in 1986. Vara trece, noi ne facem treaba si ne intoarcem la Bucuresti plini de planuri ca sa aflam ca aveam atestatele suspendate inca din August. Chestia o aflam abia cind urma sa efectuam un turneu si toata logistica era aranjata: formula, transport, cazare, scule, traseu, bani, dar mai urma sa fie luata aprobarea de la Consiliul Inculturii. Abia dupa Revolutie aflu ca in urma reclamatiilor unui “distins” actor cu pardesiu jegos si a unor babe minate de minie proletara s-a hotarit retragerea atestatelor pe 6 luni pentru comportament necivilizat pe scena, texte nepotrivite (?) si instigarea publicului (la ce?). Chestia se intimplase in timpul unor spectacole cu Rapsodia Romana iar gasca de autisti de la Consiliu nici nu au catadicsit sa ne anunte. Acesti cirnatari detractori de realitate aveau activitatea lor de reprimare a trupelor si artistilor de rock care nu erau turnatori sau nu aveau pile tari si deja lovisera Iris, Compact si Gil Dobrica asa ca noi nu prea ne-am mirat cind a cazut obuzul.Veneau vremuri de bajenie.

Fiind “suspendati” nu aveam acces nici in studiourile Radio-TV iar piesele noastre disparusera de pe post. Ne gindeam ca rock-ul e pe moarte si campania anti-rock inceputa practic prin ’80-’82 incepe sa dea roade iar primul nostru disc nu va apare niciodata. In 1987 nu eram suficient pregatiti, in 1988 nu dadusem destula spaga iar in 1989 cind fusesem aprobati eram suspendati. Vorba lui Tanase! Iar vine toamna si incepe Congresul PCR. Mitomanul din Scornicesti patat pe fata bolsevica declara ritos carbunilor de turba din sala care ascultau tumefiati ca socialismul din Romania va dispare “cind va face plopul pere si rachita micsunele”. Tovarasa Hacademician Doctor Hormonis Menopauza (alias CODOI) dadea aprobator din cap. Atmosfera era “electrizanta”. Impuscatu preciza printer altele “sa se puna accent pe muzica corala traditionala romaneasca, tineretul sa mai lase videourile” si ca vrea sa ne reintilnim in anul 2000 la congresul nu stiu care unde se va marca o mare cotitura si o noua etapa istorica.

Vine si decembrie ’89. Se simtea ceva in aer. In paranteza fie spus, vulgul, prostimea (vorba populara sau brucanism, dupa unii) nu-si simtea nici mirosul propriei basini. Teatrul Tanase prin Stelica, organizeaza un mare concert rock la Polivalenta unde sintem si noi inclusi pe lista dupa ce s-a obtinut o derogare de la Consiliul Inculturii. Deci pe 19 decembrie cintam impreuna cu alte trupe din tara. Nu stiu cum se face dar dupa vreo 5 piese cind eram la Nori de Hirtie, un grup de rockeri din stinga scenei incepe sa scandeze "Timisoara!" si "Jos Ceausescu!". Luminile se aprind, incercam sa pornim alta piesa dar sintem intrerupti si poftiti afara de pe scena. Un tinar organizartor de la teatru (butelcar ce studia chilotii de dama gasiti prin gunoaie si adus la teatru prin nepotisme, gonit mai tirziu fara probleme) ne ameninta ca asta a fost ultima noastra aparitie vreodata! Un securist de la sala ne anunta placid ca au totul pe video pe camera salii (!). Dar ce rost mai aveau astea cind vorba aceea: "purceaua era moarta si cu curu-n usa!".

Dupa evenimentele din decembrie, apare Emanatu’, apare fenomenul Piata Universitatii, apare si un sindicat al muzicienilor rock-pop-folk numit Metronom. Acolo la un moment dat se pune din nou problema atestatelor demonstrind ca oamenii nu invatasera nimic (inca o data) din Epoca de Aur. Dar lumea incepe sa se privatizeze. Pentru noi nu era nimic nou asa ca ne vedem de treaba. La fel si tiganii din Piata Universitatii care cu spiritul lor comercial bisnitaresc sesizeaza potentialul multimii care era zilnic acolo si fac “un ce profit” vinzind mititei, bere, vodca, tigari, floricele, etc si transformind acea manifestare cu start nobil intr-un fel de Woodstock balcanic politizat. Noi inregistram o piesa numita Erou, Erou dedicata Maresalului Antonescu care se va da la TVR o singura data (la Magdin) postul national de radio refuzind sa o difuzeze vreodata pentru ca “nu e momentul”. Incercam sa aranjam pentru primul album Voltaj dar nu reusim. Vara cintam la Neptun la Popasul Caprioarelor unde avem un sezon excelent cu de toate, de neuitat si din nou locul 2 la incasari dupa Calu Balan, care insa avea si program de noapte.La formula trupei participa Cristina (voce ex.Adagio) si Dan “Candoi”Tufan (clape). Acolo hotarim cooptarea lui Cristi Luca care era cu Metrock la restaurantul Tismana. 1990 si 1991 trec intr-o abureala de concerte, deziluzii, zbateri, inflatie galopanta apoi distrugerea sperantei pentru o schimbare in bine si exodul romanesc peste hotare in cautarea banilor necesari achizitionarii minunilor din vest care abundau in magazine.Pentru noi 1991 se termina cu o Polivalenta dupa ce fusesem la Festivalul De Rock Arad unde printre altele, la dus bem whisky-ul stewardeselor amabile si la intors pierdem avionul si luam un charter in care iese scandal pentru ca nu se fuma. Toata lumea face politica avind certuri si in familie, guvernul bijbiie prin reguli vechi si noi, minerii fac legi proprii sub zimbetul presedintelui care cel putin “numai da din mina” iar in ’92 eu plec o perioada in Anglia si cint pe acolo.Din pacate, cam la 3 luni dupa asta trupa se sparge desi il adusesem pe Petrica Rosu in locul meu. Apoi renunt la muzica o vreme si ma ocup de ceva mai sigur si mai banos si mai putin stresant pentru mine. In 1995 Cristi Luca si Gabi reinfiinteaza Voltaj cu Gabi ca sef, el fiind cu cele mai vechi state de serviciu in trupa, dupa cum era normal.Dar reapare si Voltaj 88 initial tot cu numele Voltaj asa ca incerc sa ii ajut pe colegii mei cu cateva articole publicate in ziare.Dupa cativa ani citesc alta prostie in Dictionar Rock Pop Folk (Humanitas 1999) si anume ca :”toti membrii grupului Voltaj aveau dreptul de folosinta a denumirii”. De fapt pina si componenta initiala mentionata acolo este gresita cu exceptia unui singur nume dar, nu ma mai interesa problema…In sfirsit, Voltaj inregistreaza primul disc ce va apare in 1996 - “Pericol De Moarte” insa la imprimari nu participa si Luca fiind inlocuit cu cateva saptamini inainte pentru diverse gafe de comportament. Ca idee nu contest inlocuirea lui ci doar faptul ca aceasta s-a intimplat cind formatia trebuia sa intre in studio pentru albumul la care visa. Ii sun pe colegi din Londra chiar cind erau in studio si aflu ca vor trage si cateva piese de-ale mele. In 1998 reinfiintez Harap Alb si astept sa vad cind vom trage primul album. Dar ma bazez pe terte persoane in loc sa investesc banii proprii si sa demarez si proiectul intirzie. Din pacate infrastructura industriei muzicale din Romania nu poate si nici nu da semne ca ar vrea sustinerea (hard) rock-ului in general. Tot in acest sens, multe din compozitiile si inregistrarile muzicale de slaba calitate din ultimii 10 ani au derutat publicul amator de gen dezamagindu-l si impingindu-l spre auditia aproape exclusiva a unor productii superioare de afara. As adauga ca senzatia unor muzicieni fara sclipiri care "s-au culcat pe o ureche" atipind la amintirea unor victorii trecute sau mai recente (umflate eventual de vreun pion al industriei care crede ca promovind muzica agreata de el face un bine tuturor) a creat o falsa clasa de valoare generand deruta laudelor si a concluziilor nerealiste. De altfel ce e nou? Producatorii alearga dupa un ban cistigat rapid cu un rap (eventual vulgar) sau house sau hip hop cu tenta balcanica tiganeasca lautareasca intonat de fufe care isi agita bucile parca in cautarea unui par rock. Ca sa nu mai vorbim cat “se fura”, piese intregi. Evident, multe din aceste piese sint trase intr-un “studio” de 1000$ cu zugraveala si mobila inclus. Iar despre manele e clar ca ne-am turcit mai rau ca turcii.

Si acum dupa ce am trecut printr-o mica parte din viata mea voi incheia cu cateva vorbe spuse de Petre Tutea dupa 1990 care exprima mult umor si tristete :”Un timpit mai mare ca mine nu exista. Sa faci 13 ani de temnita pentru un popor de idioti. Ma simt asemeni unui vultur trist care inaltat la zenit urineaza asupra veacului XX cu un dispret cretin”.

Doru Istudor “MS”
Septembrie 2000
Toronto

Inapoi